Servicii oferite

Serviciile sociale oferite de Centrul socio-medical de îngrijire a persoanelor vârstnice, reprezintă ansamblul complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii sociale și în scopul creșterii calității vieții.

Serviciile de îngrijire sunt organizate și furnizate după nevoile fiecărui individ.

În urma evaluărilor inițiale realizate de specialiștii instituției, vârstnicul este încadrat într-unul din următoarele stadii: independent, semi-dependent sau dependent. Conform acestei clasificări personalul de îngrijire are în vedere nevoile vârstnicului.

Îngrijirea oferită de către personalul de îngrijire se referă la:

• ajutor la igiena personală;
• ajutor la schimbarea vestimentației;
• schimbul lenjeriilor de pat;
• igienizarea spațiului de locuit;
• servirea meselor etc.

Echipa din cadrul domeniului de îngrijire este formată din infirmier, lucrător social, îngrijitor bătrâni la domiciliu și femeie de serviciu.

Departamentul psiho-social are în vedere nevoile vârstnicului legate de consiliere legislativă,  îndrumare în vederea ieșirii din situația de criză personală/familială și consiliere psihologică.

Acest domeniu este coordonat de asistentul social și psihologul centrului care în urma evaluărilor inițiale întocmesc planurile de intervenție, având în vedere:

• Solicitarea diverselor documente ale beneficiarului de la alte instituții publice/private;
• Întocmirea documentelor de admitere;
• Întocmirea planurilor de intervenție și revizuirea acestora;
• Consilierea psihologică a beneficiarului, acolo unde situația o cere;
• Menținerea legăturii cu familia vârstnicului sau cu primăria de domiciliu a acestuia;
• Îndrumarea familiei beneficiarului spre depunerea documentelor unor drepturi bănești conform legislației;
• Facilitarea accesului beneficiarului/aparținătorului legal la dosarul personal.

Departamentul medical este format din medic generalist, asistent medical, soră medicală și medic dietetician. În urma evaluărilor inițiale, echipa medicală stabilește planul de intervenție necesar vârstnicului și au în vedere recuperarea medicală a acestuia sau menținerea stării de sănătate la parametri optimi.

Terapia medicală de care este responsabilă echipa presupune:

• Procurarea medicamentelor;
• Acordarea medicației conform schemei de tratament;
• Monitorizarea stării de sănătate periodic prin măsurarea tensiunii, a glicemiei sau a temperaturii corporale;
• Transportarea beneficiarului la unitățile spitalicești în vederea realizării consultațiilor, acolo unde este cazul;
• Acordarea primului ajutor în caz de urgență;
• Solicitarea serviciului de urgență atunci când este cazul;
• Prescrierea meniului indicat vârstnicului, în special atunci când acesta este diagnosticat cu diabet;

Departamentul de recuperare și reabilitare este format din kinetoterapeut și maseur, specialiști ce au în vedere recuperarea vârstnicului sau menținerea statusului locomotor al acestuia. În urma evaluării statusului locomotor se întocmește planul individualizat de intervenție kinetoterapeutică, înregistrându-se periodic progresul/regresul beneficiarului. Fiecare beneficiar are dreptul la 2 ședințe de terapie de recuperare și reabilitare pe săptămână alături de specialist și acces la sala de kinetoterapie în orice moment al zilei. Kinetoterapeutul lucrează întotdeauna împreună cu beneficiarul, efortul depus de beneficiar fiind cel puțin egal cu cel al specialistului. Factorii cei mai importanți care favorizează menținerea sau recuperarea prin kinetoterapie sunt:

• Dorința beneficiarului de a se implica în acest proces;
• Consecvența ședințelor de kinetoterapie;
• Buna relație dintre vârstnic și kinetoterapeut;
• Evitarea sedentarismului.

În contextul schimbărilor apărute la vârsta a treia, resocializarea persoanelor vârstnice din cadrul centrelor rezidențiale specializate pare să fie realizată de cele mai multe ori de ergoterapie sau terapia prin muncă, o formă fundamentală a terapiei ocupaționale, aceasta ajută la valorificarea la maxim a potențialului fizic și psihic. Terapia prin munca vine în întâmpinarea satisfacerii unor nevoi specifice vârstei a treia, și anume:

• nevoi legate de securitate afectivă și afiliere;
• nevoi legate de stima de sine;
• nevoi de socializare și comunicare, reflectate în dorința de prietenie și relații interpersonale apropiate.

Resocializarea prin terapie ocupațională își propune să atingă 3 puncte extrem de importante: prevenirea consecinţelor negative ale îmbătrânirii, menţinerea sferei relaţiilor individului la un nivel optim și intervenția atunci când individul este în dificultate.

Echipa departamentului de ergoterapie și terapie ocupațională este formată din ergoterapeut, instructor educator pentru activități de resocializare dar și voluntari și tineri din cadrul centrelor asociației.

Printre cele mai importante activități în care sunt implicați vârstnicii, enumerăm:

• Vizionări de filme;
• Participări la toate evenimentele agendei culturale lunare;
• Participare la atelierele de lumânări decorative, obiecte handmade, croitorie și țesătorie;
• Teatru;
• Serbarea zilelor de naștere;
• Meloterapie;
• Activități gospodărești (grădinărit, plantare și îngrijire flori).

Terapia spirituală este relevantă pentru toate persoanele vârstnice instituţionalizate, cu boli cronice sau terminale, persoane cu dizabilităţi deoarece este singura alternativă viabilă pentru evitarea traumei plecării din propria casă sau a copiilor/rudelor, oferindu-le maximum de autonomie, respectul demnităţii umane, individualităţii.

Terapia spirituală, acolo unde este practicată ameliorează suferințele oricărei persoane prin faptul că responsabilizează. Vârstnicul își cunoaște îndatoririle de zi cu zi și anume, să se roage, să ofere timp meditației cu privire la relația dintre el și divinitate, să se împărtășească, să țină cont și să se îngrijească de ceea ce mănâncă (în timpul postului), de ceea ce vorbește, de ceea ce gândește, lucruri care îl fac să se simtă util, găsindu-și astfel un scop pentru a trăi, gândindu-se astfel mai puțin la suferințele fizice.

Beneficiarii complexului rezidențial descoperă prin participarea la activitățile terapiei spirituale un nou suport moral și afectiv, fie el în relația cu preotul / consilierul spiritual, fie în relația cu divinitatea sau cu ceilalți colegi care iau parte la același serviciu religios.